/tak.ʕiːb/
- form-of, noun-from-verbverbal noun of كَعَّبَ (kaʕʕaba) (form II)
Formsتَكْعِيب(canonical, masculine) · takʕīb(romanization) · تَكْعِيب(indefinite, informal, singular, triptote) · التَّكْعِيب(definite, informal, singular, triptote) · تَكْعِيب(construct, informal, singular, triptote) · تَكْعِيبٌ(indefinite, nominative, singular, triptote) · التَّكْعِيبُ(definite, nominative, singular, triptote) · تَكْعِيبُ(construct, nominative, singular, triptote) · تَكْعِيبًا(accusative, indefinite, singular, triptote) · التَّكْعِيبَ(accusative, definite, singular, triptote) · تَكْعِيبَ(accusative, construct, singular, triptote) · تَكْعِيبٍ(genitive, indefinite, singular, triptote) · التَّكْعِيبِ(definite, genitive, singular, triptote) · تَكْعِيبِ(construct, genitive, singular, triptote)