OriginFrom Proto-Turkic *altun.
Formsaltunu(accusative, definite) · altunlar(plural) · altun(nominative, singular) · altunlar(nominative, plural) · altunu(accusative, definite, singular) · altunları(accusative, definite, plural) · altuna(dative, singular) · altunlara(dative, plural) · altunda(locative, singular) · altunlarda(locative, plural) · altundan(ablative, singular) · altunlardan(ablative, plural) · altunun(definite, genitive, singular) · altunların(definite, genitive, plural) · altunum(first-person, nominative, possessive, singular) · altunlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · altunun(nominative, possessive, second-person, singular) · altunların(nominative, possessive, second-person, singular) · altunu(nominative, possessive, singular, third-person) · altunları(nominative, possessive, singular, third-person)