OriginBorrowed from Arabic إِنْصَاف (ʔinṣāf).
- conscience, just treatment
Formsinsafı(accusative, definite) · insaflar(plural) · insaf(nominative, singular) · insaflar(nominative, plural) · insafı(accusative, definite, singular) · insafları(accusative, definite, plural) · insafa(dative, singular) · insaflara(dative, plural) · insafda(locative, singular) · insaflarda(locative, plural) · insafdan(ablative, singular) · insaflardan(ablative, plural) · insafın(definite, genitive, singular) · insafların(definite, genitive, plural) · insafım(first-person, nominative, possessive, singular) · insaflarım(first-person, nominative, possessive, singular) · insafın(nominative, possessive, second-person, singular) · insafların(nominative, possessive, second-person, singular) · insafı(nominative, possessive, singular, third-person) · insafları(nominative, possessive, singular, third-person)