[isˈhɑɫ]
MənşəBorrowed from Arabic إِسْهَال (ʔishāl).
Formalarishalı(accusative, definite) · ishallar(plural) · ishal(nominative, singular) · ishallar(nominative, plural) · ishalı(accusative, definite, singular) · ishalları(accusative, definite, plural) · ishala(dative, singular) · ishallara(dative, plural) · ishalda(locative, singular) · ishallarda(locative, plural) · ishaldan(ablative, singular) · ishallardan(ablative, plural) · ishalın(definite, genitive, singular) · ishalların(definite, genitive, plural) · ishalım(first-person, nominative, possessive, singular) · ishallarım(first-person, nominative, possessive, singular) · ishalın(nominative, possessive, second-person, singular) · ishalların(nominative, possessive, second-person, singular) · ishalı(nominative, possessive, singular, third-person) · ishalları(nominative, possessive, singular, third-person)
Mənbə: Wiktionary