[ɡoˈvun], [ˈɡohun]
OriginFrom Proto-Turkic *kagun.
- form-of, imperative, plural, second-personsecond-person plural imperative of qovmaq
Formsqovunu(accusative, definite) · qovunlar(plural) · qovun(nominative, singular) · qovunlar(nominative, plural) · qovunu(accusative, definite, singular) · qovunları(accusative, definite, plural) · qovuna(dative, singular) · qovunlara(dative, plural) · qovunda(locative, singular) · qovunlarda(locative, plural) · qovundan(ablative, singular) · qovunlardan(ablative, plural) · qovunun(definite, genitive, singular) · qovunların(definite, genitive, plural) · qovunum(first-person, nominative, possessive, singular) · qovunlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · qovunun(nominative, possessive, second-person, singular) · qovunların(nominative, possessive, second-person, singular) · qovunu(nominative, possessive, singular, third-person) · qovunları(nominative, possessive, singular, third-person)