[tɑjˈfɑ]
OriginFrom Arabic طَائِفَة (ṭāʔifa).
Formstayfanı(accusative, definite) · tayfalar(plural) · tayfa(nominative, singular) · tayfalar(nominative, plural) · tayfanı(accusative, definite, singular) · tayfaları(accusative, definite, plural) · tayfaya(dative, singular) · tayfalara(dative, plural) · tayfada(locative, singular) · tayfalarda(locative, plural) · tayfadan(ablative, singular) · tayfalardan(ablative, plural) · tayfanın(definite, genitive, singular) · tayfaların(definite, genitive, plural) · tayfam(first-person, nominative, possessive, singular) · tayfalarım(first-person, nominative, possessive, singular) · tayfan(nominative, possessive, second-person, singular) · tayfaların(nominative, possessive, second-person, singular) · tayfası(nominative, possessive, singular, third-person) · tayfaları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0