[ə.liˈa], [a.liˈaɾ]
OrigenBorrowed from Old French aliier, from Latin alligāre.
Formesalio(first-person, present, singular) · alií(first-person, preterite, singular) · aliat(participle, past) · aliar(infinitive) · aliant(gerund) · aliat(masculine, participle, past, singular) · aliada(feminine, participle, past, singular) · aliats(masculine, participle, past, plural) · aliades(feminine, participle, past, plural) · alio(first-person, indicative, present, singular) · alies(indicative, present, second-person, singular) · alia(indicative, present, singular, third-person) · aliem(first-person, indicative, plural, present) · alieu(indicative, plural, present, second-person) · alien(indicative, plural, present, third-person) · aliava(first-person, imperfect, indicative, singular) · aliaves(imperfect, indicative, second-person, singular) · aliava(imperfect, indicative, singular, third-person) · aliàvem(first-person, imperfect, indicative, plural) · aliàveu(imperfect, indicative, plural, second-person)