[kəˈsa], [kaˈsaɾ]
OrigenInherited from Vulgar Latin *captiāre, from Latin captus.
- to hunt, to chase (prey; someone)
- to catch (wind of; grasp)
Formescaço(first-person, present, singular) · cací(first-person, preterite, singular) · caçat(participle, past) · caçar(infinitive) · caçant(gerund) · caçat(masculine, participle, past, singular) · caçada(feminine, participle, past, singular) · caçats(masculine, participle, past, plural) · caçades(feminine, participle, past, plural) · caço(first-person, indicative, present, singular) · caces(indicative, present, second-person, singular) · caça(indicative, present, singular, third-person) · cacem(first-person, indicative, plural, present) · caceu(indicative, plural, present, second-person) · cacen(indicative, plural, present, third-person) · caçava(first-person, imperfect, indicative, singular) · caçaves(imperfect, indicative, second-person, singular) · caçava(imperfect, indicative, singular, third-person) · caçàvem(first-person, imperfect, indicative, plural) · caçàveu(imperfect, indicative, plural, second-person)