[diˈnar]
OrigenUltimately derived from Latin dēnārius. Doublet of diner and denari.
- masculinedinar (various currencies)
- masculinelunch
Formesdinars(plural) · dino(first-person, present, singular) · diní(first-person, preterite, singular) · dinat(participle, past) · dinar(infinitive) · dinant(gerund) · dinat(masculine, participle, past, singular) · dinada(feminine, participle, past, singular) · dinats(masculine, participle, past, plural) · dinades(feminine, participle, past, plural) · dino(first-person, indicative, present, singular) · dines(indicative, present, second-person, singular) · dina(indicative, present, singular, third-person) · dinem(first-person, indicative, plural, present) · dineu(indicative, plural, present, second-person) · dinen(indicative, plural, present, third-person) · dinava(first-person, imperfect, indicative, singular) · dinaves(imperfect, indicative, second-person, singular) · dinava(imperfect, indicative, singular, third-person) · dinàvem(first-person, imperfect, indicative, plural)