[ʒuˈɾa], [d͡ʒuˈɾaɾ]
OrigenInherited from Latin iūrāre.
- to swear, to promise
- to affirm
Formesjuro(first-person, present, singular) · jurí(first-person, preterite, singular) · jurat(participle, past) · jurar(infinitive) · jurant(gerund) · jurat(masculine, participle, past, singular) · jurada(feminine, participle, past, singular) · jurats(masculine, participle, past, plural) · jurades(feminine, participle, past, plural) · juro(first-person, indicative, present, singular) · jures(indicative, present, second-person, singular) · jura(indicative, present, singular, third-person) · jurem(first-person, indicative, plural, present) · jureu(indicative, plural, present, second-person) · juren(indicative, plural, present, third-person) · jurava(first-person, imperfect, indicative, singular) · juraves(imperfect, indicative, second-person, singular) · jurava(imperfect, indicative, singular, third-person) · juràvem(first-person, imperfect, indicative, plural) · juràveu(imperfect, indicative, plural, second-person)