[muˈʒi], [muˈd͡ʒiɾ]
OrigenProbably borrowed from Latin mūgīre. First attested in c. 1400.
Formesmugeixo(first-person, present, singular) · mugí(first-person, preterite, singular) · mugit(participle, past) · mugir(infinitive) · mugint(gerund) · mugit(masculine, participle, past, singular) · mugida(feminine, participle, past, singular) · mugits(masculine, participle, past, plural) · mugides(feminine, participle, past, plural) · mugeixo(first-person, indicative, present, singular) · mugeixes(indicative, present, second-person, singular) · mugeix(indicative, present, singular, third-person) · mugim(first-person, indicative, plural, present) · mugiu(indicative, plural, present, second-person) · mugeixen(indicative, plural, present, third-person) · mugia(first-person, imperfect, indicative, singular) · mugies(imperfect, indicative, second-person, singular) · mugia(imperfect, indicative, singular, third-person) · mugíem(first-person, imperfect, indicative, plural) · mugíeu(imperfect, indicative, plural, second-person)