[ruˈβa], [roˈba], [roˈbaɾ]
OrigenInherited from Late Latin raubāre.
- Balearic, Central, Valenciato rob, steal
Formesrobar(canonical) · root stress:(canonical) · ɔ(canonical) · robo(first-person, present, singular) · robí(first-person, preterite, singular) · robat(participle, past) · robar(infinitive) · robant(gerund) · robat(masculine, participle, past, singular) · robada(feminine, participle, past, singular) · robats(masculine, participle, past, plural) · robades(feminine, participle, past, plural) · robo(first-person, indicative, present, singular) · robes(indicative, present, second-person, singular) · roba(indicative, present, singular, third-person) · robem(first-person, indicative, plural, present) · robeu(indicative, plural, present, second-person) · roben(indicative, plural, present, third-person) · robava(first-person, imperfect, indicative, singular) · robaves(imperfect, indicative, second-person, singular)