[ˈte.mə], [ˈte.meɾ]
OrigenInherited from Latin timēre. Cf. also Old Catalan tembre.
- Balearic, Central, Valenciato fear
Formestémer(canonical) · root stress:(canonical) · e(canonical) · temo(first-person, present, singular) · temí(first-person, preterite, singular) · temut(participle, past) · témer(infinitive) · tement(gerund) · temut(masculine, participle, past, singular) · temuda(feminine, participle, past, singular) · temuts(masculine, participle, past, plural) · temudes(feminine, participle, past, plural) · temo(first-person, indicative, present, singular) · tems(indicative, present, second-person, singular) · tem(indicative, present, singular, third-person) · temem(first-person, indicative, plural, present) · temeu(indicative, plural, present, second-person) · temen(indicative, plural, present, third-person) · temia(first-person, imperfect, indicative, singular) · temies(imperfect, indicative, second-person, singular)