[urˈʒi], [uɾˈd͡ʒiɾ]
OrigenBorrowed from Latin urgēre, with normal change of conjugation to -ir.
Formesurgeixo(first-person, present, singular) · urgí(first-person, preterite, singular) · urgit(participle, past) · urgir(infinitive) · urgint(gerund) · urgit(masculine, participle, past, singular) · urgida(feminine, participle, past, singular) · urgits(masculine, participle, past, plural) · urgides(feminine, participle, past, plural) · urgeixo(first-person, indicative, present, singular) · urgeixes(indicative, present, second-person, singular) · urgeix(indicative, present, singular, third-person) · urgim(first-person, indicative, plural, present) · urgiu(indicative, plural, present, second-person) · urgeixen(indicative, plural, present, third-person) · urgia(first-person, imperfect, indicative, singular) · urgies(imperfect, indicative, second-person, singular) · urgia(imperfect, indicative, singular, third-person) · urgíem(first-person, imperfect, indicative, plural) · urgíeu(imperfect, indicative, plural, second-person)