[bəˈni], [vəˈni], [veˈniɾ]
OrigenInherited from Latin venīre.
- Balearic, Central, Valencia, intransitiveto come
Formesvenir(canonical) · root stress:(canonical) · e(canonical) · vinc(first-person, present, singular) · vinguí(first-person, preterite, singular) · vingut(participle, past) · venir(infinitive) · venint(gerund) · vingut(masculine, participle, past, singular) · vinguda(feminine, participle, past, singular) · vinguts(masculine, participle, past, plural) · vingudes(feminine, participle, past, plural) · vinc(first-person, indicative, present, singular) · vens(indicative, present, second-person, singular) · ve(indicative, present, singular, third-person) · venim(first-person, indicative, plural, present) · veniu(indicative, plural, present, second-person) · venen(indicative, plural, present, third-person) · venia(first-person, imperfect, indicative, singular) · venies(imperfect, indicative, second-person, singular)