[ʃəˈla], [t͡ʃaˈlaɾ]
OrigenFrom Latin exhālāre, probably via Italian scialare.
- intransitiveto enjoy oneself
Formesxalo(first-person, present, singular) · xalí(first-person, preterite, singular) · xalat(participle, past) · xalar(infinitive) · xalant(gerund) · xalat(masculine, participle, past, singular) · xalada(feminine, participle, past, singular) · xalats(masculine, participle, past, plural) · xalades(feminine, participle, past, plural) · xalo(first-person, indicative, present, singular) · xales(indicative, present, second-person, singular) · xala(indicative, present, singular, third-person) · xalem(first-person, indicative, plural, present) · xaleu(indicative, plural, present, second-person) · xalen(indicative, plural, present, third-person) · xalava(first-person, imperfect, indicative, singular) · xalaves(imperfect, indicative, second-person, singular) · xalava(imperfect, indicative, singular, third-person) · xalàvem(first-person, imperfect, indicative, plural) · xalàveu(imperfect, indicative, plural, second-person)