[ˈɦnou̯t]
OriginInherited from Old Czech hnúti, from Proto-Slavic *gъnǫti.
Formshýbat(imperfective) · hnout(infinitive) · hnouti(infinitive) · hnuvší(error-unrecognized-form) · -(noun-from-verb) · -(error-unrecognized-form) · hnu(first-person, indicative, singular) · hneme(first-person, indicative, plural) · -(first-person, imperative, singular) · hněme(first-person, imperative, plural) · hneš(indicative, second-person, singular) · hnete(indicative, plural, second-person) · hni(imperative, second-person, singular) · hněte(imperative, plural, second-person) · hne(indicative, singular, third-person) · hnou(indicative, plural, third-person) · -(imperative, singular, third-person) · -(imperative, plural, third-person) · hnul(animate, error-unrecognized-form, masculine, singular) · hnuli(animate, error-unrecognized-form, masculine, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0