[ˈostɛn]
PůvodInherited from Proto-Slavic *ostьnъ.
- inanimate, masculinespine, quill (of a hedgehog, etc.)
Tvaryosten(nominative, singular) · ostny(nominative, plural) · ostnu(genitive, singular) · ostnů(genitive, plural) · ostnu(dative, singular) · ostnům(dative, plural) · osten(accusative, singular) · ostny(accusative, plural) · ostne(singular, vocative) · ostny(plural, vocative) · ostnu(locative, singular) · ostnech(locative, plural) · ostnem(instrumental, singular) · ostny(instrumental, plural)
Zdroj: Wikislovník