[ˈvɛr̝ɛj]
OriginInherited from Old Czech veřěj, veřěje, from Proto-Slavic *verěja.
Formsveřej(nominative, singular) · veřeje(nominative, plural) · veřeje(genitive, singular) · veřejí(genitive, plural) · veřeji(dative, singular) · veřejím(dative, plural) · veřej(accusative, singular) · veřeje(accusative, plural) · veřeji(singular, vocative) · veřeje(plural, vocative) · veřeji(locative, singular) · veřejích(locative, plural) · veřejí(instrumental, singular) · veřejemi(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0