[ˈkʰnɑːˀ]
OprindelseBorrowed from Old Norse knǫrr.
Formerknarren(definite, singular) · knarrer(indefinite, plural) · knarr(indefinite, nominative, singular) · knarren(definite, nominative, singular) · knarrer(indefinite, nominative, plural) · knarrerne(definite, nominative, plural) · knarrs(genitive, indefinite, singular) · knarrens(definite, genitive, singular) · knarrers(genitive, indefinite, plural) · knarrernes(definite, genitive, plural) · knor(alternative) · knar(alternative)