/skjuːˀl/, [ˈsɡ̊juˀl]
OprindelseFrom Old Norse skjól, from Proto-Germanic *skeulą.
- neutercover, shelter
- neuterhiding place, hideout
- form-of, imperativeimperative of skjule
Formerskjulet(definite, singular) · skjul(indefinite, plural) · skjul(indefinite, nominative, singular) · skjulet(definite, nominative, singular) · skjul(indefinite, nominative, plural) · skjulene(definite, nominative, plural) · skjuls(genitive, indefinite, singular) · skjulets(definite, genitive, singular) · skjuls(genitive, indefinite, plural) · skjulenes(definite, genitive, plural)
Kilde: Wiktionary