/spark/, [sb̥ɑːɡ̊]
OprindelseFrom Old Norse spark, verbal noun to sparka (“to kick”).
- form-of, imperativeimperative of sparke
Formersparket(definite, singular) · spark(indefinite, plural) · spark(indefinite, nominative, singular) · sparket(definite, nominative, singular) · spark(indefinite, nominative, plural) · sparkene(definite, nominative, plural) · sparks(genitive, indefinite, singular) · sparkets(definite, genitive, singular) · sparks(genitive, indefinite, plural) · sparkenes(definite, genitive, plural)
Kilde: Wiktionary