/troːnə/, [ˈtˢʁ̥oːnə]
OprindelseFrom Ancient Greek θρόνος (thrónos, “seat, throne”).
Formertronen(definite, singular) · troner(indefinite, plural) · trone(indefinite, nominative, singular) · tronen(definite, nominative, singular) · troner(indefinite, nominative, plural) · tronerne(definite, nominative, plural) · trones(genitive, indefinite, singular) · tronens(definite, genitive, singular) · troners(genitive, indefinite, plural) · tronernes(definite, genitive, plural) · tron(imperative) · at trone(infinitive) · troner(present) · tronede(past) · har tronet(perfect)