/uniˈoˀn/
OprindelseBorrowed from Late Latin ūniō, ūniōnem (“oneness, unity”), from Latin ūnus (“one”).
Formerunionen(definite, singular) · unioner(indefinite, plural) · union(indefinite, nominative, singular) · unionen(definite, nominative, singular) · unioner(indefinite, nominative, plural) · unionerne(definite, nominative, plural) · unions(genitive, indefinite, singular) · unionens(definite, genitive, singular) · unioners(genitive, indefinite, plural) · unionernes(definite, genitive, plural)