/ˈelɑmɑ/, [ˈelɑmɑ]
PäritoluFrom Proto-Finnic *elädäk. Cognate with Finnish elää.
- to live (to be alive, to exist)
- to live, inhabit
Vormidelada(infinitive, infinitive-da) · elan(first-person, indicative, present, singular) · ei ela(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen elanud(first-person, indicative, perfect, singular) · ei ole elanud(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · pole elanud(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · elad(indicative, present, second-person, singular) · ei ela(indicative, negative, present, second-person, singular) · oled elanud(indicative, perfect, second-person, singular) · ei ole elanud(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · pole elanud(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · elab(indicative, present, singular, third-person) · ei ela(indicative, negative, present, singular, third-person) · on elanud(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole elanud(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · pole elanud(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · elame(first-person, indicative, plural, present) · ei ela(first-person, indicative, negative, plural, present) · oleme elanud(first-person, indicative, perfect, plural) · ei ole elanud(first-person, indicative, negative, perfect, plural)