OriginFrom Old Norse leðr, from Proto-Germanic *leþrą.
Formsleðurs(genitive, singular) · leður(plural) · leður(indefinite, nominative, singular) · leðrið(definite, nominative, singular) · leður(indefinite, nominative, plural) · leðrini(definite, nominative, plural) · leður(accusative, indefinite, singular) · leðrið(accusative, definite, singular) · leður(accusative, indefinite, plural) · leðrini(accusative, definite, plural) · leðri(dative, indefinite, singular) · leðrinum(dative, definite, singular) · leðrum(dative, indefinite, plural) · leðrunum(dative, definite, plural) · leðurs(genitive, indefinite, singular) · leðursins(definite, genitive, singular) · leðra(genitive, indefinite, plural) · leðranna(definite, genitive, plural)
Source: Wiktionary