/ˈt͡ʃʰœtn/, /ˈcʰœtn/
OriginFrom Old Norse tjǫrn, from Proto-Germanic *ternō.
Formstjarnar(genitive, singular) · tjarnir(plural) · tjørn(indefinite, nominative, singular) · tjørnin(definite, nominative, singular) · tjarnir(indefinite, nominative, plural) · tjarnirnar(definite, nominative, plural) · tjørn(accusative, indefinite, singular) · tjørnina(accusative, definite, singular) · tjarnir(accusative, indefinite, plural) · tjarnirnar(accusative, definite, plural) · tjørn(dative, indefinite, singular) · tjørnini(dative, definite, singular) · tjørnum(dative, indefinite, plural) · tjarnum(dative, indefinite, plural) · tjørnunum(dative, definite, plural) · tjarnunum(dative, definite, plural) · tjarnar(genitive, indefinite, singular) · tjarnarinnar(definite, genitive, singular) · tjarna(genitive, indefinite, plural) · tjarnanna(definite, genitive, plural)
Source: Wiktionary