OriginFrom Latin signāre.
Formssegnâ(infinitive) · segnânt(gerund) · segnât(masculine, participle, past, singular) · segnâts(masculine, participle, past, plural) · segnâde(feminine, participle, past, singular) · segnâdis(feminine, participle, past, plural) · o segni(first-person, indicative, present, singular) · tu segnis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e segne(indicative, present, singular, third-person) · o segnìn(first-person, indicative, plural, present) · o segnais(indicative, plural, present, second-person) · a segnin(indicative, plural, present, third-person) · o segnavi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu segnavis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person) · e segnave(imperfect, indicative, singular, third-person) · o segnavin(first-person, imperfect, indicative, plural) · o segnavis(imperfect, indicative, plural, second-person) · a segnavin(imperfect, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary