OriginFrom Latin vestīre, present active indicative of vestiō.
- transitiveto dress
- transitiveto clothe
- transitiveto wear, put on
Formsvistî(infinitive) · vistînt(gerund) · vistît(masculine, participle, past, singular) · vistût(masculine, participle, past, singular) · vistîts(masculine, participle, past, plural) · vistûts(masculine, participle, past, plural) · vistîde(feminine, participle, past, singular) · vistûde(feminine, participle, past, singular) · vistîdes(feminine, participle, past, plural) · vistûdes(feminine, participle, past, plural) · o vistìs(first-person, indicative, present, singular) · tu vistissis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e vistìs(indicative, present, singular, third-person) · o vistin(first-person, indicative, plural, present) · o vistìs(indicative, plural, present, second-person) · a vistissin(indicative, plural, present, third-person) · o vistivi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu vistivis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person)
Source: Wiktionary