/kiːnʲ/
BunúsFrom Old Irish caín.
- smooth, delicate, polished
- kind, gentle, refined
- ambitransitiveto keen, lament
- ambitransitiveto cry, weep
Foirmeachacaoin(genitive, masculine, singular) · caoine(feminine, genitive, singular) · caoine(plural) · caoine(comparative) · caoin(masculine, nominative, singular) · chaoin(feminine, nominative, singular) · caoine(error-unrecognized-form, nominative, plural) · chaoine(error-unrecognized-form, nominative, plural) · chaoin(masculine, singular, vocative) · chaoin(feminine, singular, vocative) · caoine(error-unrecognized-form, plural, vocative) · chaoin(genitive, masculine, singular) · caoine(error-unrecognized-form, genitive, plural) · caoin(error-unrecognized-form, genitive, plural) · caoin(dative, masculine, singular) · chaoin(dative, masculine, singular) · chaoin(dative, feminine, singular) · caoine(dative, error-unrecognized-form, plural) · chaoine(dative, error-unrecognized-form, plural) · níos caoine(comparative, error-unrecognized-form)
Foinse: Vicífhoclóir