/t͡ʃěkit͡ɕ/
PodrijetloBorrowed from Ottoman Turkish چكیچ (çekiç).
Oblicičèkić(canonical, inanimate, masculine) · чѐкић(Cyrillic) · čekić(nominative, singular) · čekići(nominative, plural) · čekića(genitive, singular) · čȅkīćā(genitive, plural) · čekiću(dative, singular) · čekićima(dative, plural) · čekić(accusative, singular) · čekiće(accusative, plural) · čekiće(singular, vocative) · čekići(plural, vocative) · čekiću(locative, singular) · čekićima(locative, plural) · čekićem(instrumental, singular) · čekićima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary