/bělaːj/
PodrijetloBorrowed from Ottoman Turkish بلا (bela), from Arabic بَلَاء (balāʔ, “misfortune, calamity”).
- misfortune, calamity, trouble
- devil
Oblicibèlāj(canonical, inanimate, masculine) · бѐла̄ј(Cyrillic) · bèlāj(nominative, singular) · belaji(nominative, plural) · belája(genitive, singular) · belaja(genitive, plural) · belaju(dative, singular) · belajima(dative, plural) · belaj(accusative, singular) · belaje(accusative, plural) · belaju(singular, vocative) · belaji(plural, vocative) · belaju(locative, singular) · belajima(locative, plural) · belajem(instrumental, singular) · belajima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary