/bětoːn/
PodrijetloBorrowed from French béton (“concrete”), from Latin bitūmen (“asphalt”).
Oblicibètōn(canonical, inanimate, masculine) · бѐто̄н(Cyrillic) · bètōn(nominative, singular) · betoni(nominative, plural) · betóna(genitive, singular) · betona(genitive, plural) · betonu(dative, singular) · betonima(dative, plural) · beton(accusative, singular) · betone(accusative, plural) · betone(singular, vocative) · betoni(plural, vocative) · betonu(locative, singular) · betonima(locative, plural) · betonom(instrumental, singular) · betonima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary