/brême/
PodrijetloInherited from Proto-Slavic *bermę.
Oblicibrȅme(canonical, neuter) · бре̏ме(Cyrillic) · breme(nominative, singular) · bremèna(nominative, plural) · bremena(genitive, singular) · bremena(genitive, plural) · bremenu(dative, singular) · bremenima(dative, plural) · breme(accusative, singular) · bremena(accusative, plural) · breme(singular, vocative) · bremena(plural, vocative) · bremenu(locative, singular) · bremenima(locative, plural) · bremenom(instrumental, singular) · bremenima(instrumental, plural) · brime(alternative, Ikavian)
Izvor: Wiktionary