/děmoːn/
PodrijetloBorrowed from Greek δαίμονας (daímonas).
Oblicidèmōn(animate, canonical, masculine) · дѐмо̄н(Cyrillic) · dèmōn(nominative, singular) · demoni(nominative, plural) · demóna(genitive, singular) · demona(genitive, plural) · demonu(dative, singular) · demonima(dative, plural) · demona(accusative, singular) · demone(accusative, plural) · demone(singular, vocative) · demoni(plural, vocative) · demonu(locative, singular) · demonima(locative, plural) · demonom(instrumental, singular) · demonima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary