OriginBorrowed from English finish.
- finish (end of a race etc.)
Formsfìniš(canonical, inanimate, masculine) · фѝниш(Cyrillic) · finiš(nominative, singular) · finiši(nominative, plural) · finiša(genitive, singular) · finiša(genitive, plural) · finišu(dative, singular) · finišima(dative, plural) · finiš(accusative, singular) · finiše(accusative, plural) · finišu(singular, vocative) · finiši(plural, vocative) · finišu(locative, singular) · finišima(locative, plural) · finišem(instrumental, singular) · finišima(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0