/ɡlânt͡s/
OriginBorrowed from German Glanz.
- regionalshine, glare, brilliance
Formsglȁnc(canonical, inanimate, masculine) · гла̏нц(Cyrillic) · glanc(nominative, singular) · glančevi(nominative, plural) · glanca(genitive, singular) · glančeva(genitive, plural) · glancu(dative, singular) · glančevima(dative, plural) · glanc(accusative, singular) · glančeve(accusative, plural) · glanče(singular, vocative) · glančevi(plural, vocative) · glancu(locative, singular) · glančevima(locative, plural) · glancom(instrumental, singular) · glancem(instrumental, singular) · glančevima(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0