/kôraːk/
PodrijetloInherited from Proto-Slavic *korakъ. First attested in the 16th century.
Oblicikȍrāk(canonical, inanimate, masculine) · ко̏ра̄к(Cyrillic) · korak(nominative, singular) · koraci(nominative, plural) · koraka(genitive, singular) · koraka(genitive, plural) · koraku(dative, singular) · koracima(dative, plural) · korak(accusative, singular) · korake(accusative, plural) · korače(singular, vocative) · koraci(plural, vocative) · koraku(locative, singular) · koracima(locative, plural) · korakom(instrumental, singular) · koracima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary