/kǔniːt͡ɕ/, /kǔnit͡ɕ/
PodrijetloProbably from Venetan cunicio, from Latin cunīculus. First attested in the 19th century.
Oblicikùnīć(animate, canonical, masculine) · ку̀нӣћ(Cyrillic) · kùnīć(nominative, singular) · kùnić(nominative, singular) · kuníći(nominative, plural) · kùnići(nominative, plural) · kuníća(genitive, singular) · kùnića(genitive, singular) · kuníćā(genitive, plural) · kȕnīćā(genitive, plural) · kuníću(dative, singular) · kùniću(dative, singular) · kuníćima(dative, plural) · kùnićima(dative, plural) · kuníća(accusative, singular) · kùnića(accusative, singular) · kuníće(accusative, plural) · kùniće(accusative, plural) · kȕnīću(singular, vocative) · kùniću(singular, vocative)
Izvor: Wiktionary