/kǔpoːn/
PodrijetloBorrowed from French coupon, possibly via German Kupon. First attested in the 19th century.
Oblicikùpōn(canonical, inanimate, masculine) · ку̀по̄н(Cyrillic) · kùpōn(nominative, singular) · kuponi(nominative, plural) · kupóna(genitive, singular) · kupona(genitive, plural) · kuponu(dative, singular) · kuponima(dative, plural) · kupon(accusative, singular) · kupone(accusative, plural) · kupone(singular, vocative) · kuponi(plural, vocative) · kuponu(locative, singular) · kuponima(locative, plural) · kuponom(instrumental, singular) · kuponima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary