/mǎjoːr/
OriginBorrowed from German Major.
- Serbo-Croatianmajor (rank)
Formsmàjōr(animate, canonical, masculine) · ма̀јо̄р(Cyrillic) · màjōr(nominative, singular) · majori(nominative, plural) · majóra(genitive, singular) · majora(genitive, plural) · majoru(dative, singular) · majorima(dative, plural) · majora(accusative, singular) · majore(accusative, plural) · mȁjōre(singular, vocative) · majori(plural, vocative) · majoru(locative, singular) · majorima(locative, plural) · majorom(instrumental, singular) · majorima(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0