/ǒtʋor/
PodrijetloInherited from Proto-Slavic *otъvorъ.
Obliciòtvor(canonical, inanimate, masculine) · о̀твор(Cyrillic) · otvor(nominative, singular) · otvori(nominative, plural) · otvora(genitive, singular) · otvora(genitive, plural) · otvoru(dative, singular) · otvorima(dative, plural) · otvor(accusative, singular) · otvore(accusative, plural) · otvore(singular, vocative) · otvori(plural, vocative) · otvoru(locative, singular) · otvorima(locative, plural) · otvorom(instrumental, singular) · otvorima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary