/plǎtoː/
PodrijetloSee the etymology of the corresponding lemma form.
- plateau
- form-of, singular, vocativevocative singular of plata
Obliciplàtō(canonical, inanimate, masculine) · пла̀то̄(Cyrillic) · plàtō(nominative, singular) · platoi(nominative, plural) · platòa(genitive, singular) · platoa(genitive, plural) · platou(dative, singular) · platoima(dative, plural) · plato(accusative, singular) · platoe(accusative, plural) · platou(singular, vocative) · platoe(singular, vocative) · platoi(plural, vocative) · platou(locative, singular) · platoima(locative, plural) · platoom(instrumental, singular) · platoima(instrumental, plural) · плато(Cyrillic)
Izvor: Wiktionary