/pǒnor/
PodrijetloInherited from Proto-Slavic *ponorъ, from Proto-Slavic *nora.
Oblicipònor(canonical, inanimate, masculine) · по̀нор(Cyrillic) · ponor(nominative, singular) · ponori(nominative, plural) · ponora(genitive, singular) · ponora(genitive, plural) · ponoru(dative, singular) · ponorima(dative, plural) · ponor(accusative, singular) · ponore(accusative, plural) · ponoru(singular, vocative) · ponore(singular, vocative) · ponori(plural, vocative) · ponoru(locative, singular) · ponorima(locative, plural) · ponorom(instrumental, singular) · ponorima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary