/rôɡoːz/
PodrijetloInherited from Proto-Slavic *rogozъ, compare rog. First attested in the 18th century.
Oblicirȍgōz(canonical, inanimate, masculine) · ро̏го̄з(Cyrillic) · rogoz(nominative, singular) · rogozi(nominative, plural) · rogoza(genitive, singular) · rogoza(genitive, plural) · rogozu(dative, singular) · rogozima(dative, plural) · rogoz(accusative, singular) · rogoze(accusative, plural) · rogozu(singular, vocative) · rogoze(singular, vocative) · rogozi(plural, vocative) · rogozu(locative, singular) · rogozima(locative, plural) · rogozom(instrumental, singular) · rogozima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary