/rǔbiːn/
PodrijetloDerived from Medieval Latin rubīnus. First attested in the 16th century.
Oblicirùbīn(canonical, inanimate, masculine) · ру̀бӣн(Cyrillic) · rùbīn(nominative, singular) · rubini(nominative, plural) · rubína(genitive, singular) · rubina(genitive, plural) · rubinu(dative, singular) · rubinima(dative, plural) · rubin(accusative, singular) · rubine(accusative, plural) · rubine(singular, vocative) · rubini(plural, vocative) · rubinu(locative, singular) · rubinima(locative, plural) · rubinom(instrumental, singular) · rubinima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary