/trênd/
PodrijetloBorrowed from English trend.
Oblicitrȅnd(canonical, inanimate, masculine) · тре̏нд(Cyrillic) · trend(nominative, singular) · trendovi(nominative, plural) · trenda(genitive, singular) · trendova(genitive, plural) · trendu(dative, singular) · trendovima(dative, plural) · trend(accusative, singular) · trendove(accusative, plural) · trende(singular, vocative) · trendovi(plural, vocative) · trendu(locative, singular) · trendovima(locative, plural) · trendom(instrumental, singular) · trendovima(instrumental, plural)
Izvor: Wiktionary