/ûzniːk/
OriginCompare Russian у́зник (úznik, “prisoner”).
- archaicprisoner, convict
- archaic, figurativelyslave
Formsȕznīk(animate, canonical, masculine) · у̏знӣк(Cyrillic) · ȕznīk(nominative, singular) · ȕznīci(nominative, plural) · uznika(genitive, singular) · uznika(genitive, plural) · uzniku(dative, singular) · uznicima(dative, plural) · uznika(accusative, singular) · uznike(accusative, plural) · uzniče(singular, vocative) · uznici(plural, vocative) · uzniku(locative, singular) · uznicima(locative, plural) · uznikom(instrumental, singular) · uznicima(instrumental, plural)