/tʰuɾt͡s/, [tʰuɾt͡s], /tuɾd͡z/
OriginFrom Old Armenian թուրծ (tʻurc).
- the act of burning bricks or pots of clay in order to harden them
Formstʻurc(romanization) · թուրծ(nominative, singular) · թուրծեր(nominative, plural) · թուրծի(dative, singular) · թուրծերի(dative, plural) · թուրծից(ablative, singular) · թուրծերից(ablative, plural) · թուրծով(instrumental, singular) · թուրծերով(instrumental, plural) · թուրծում(locative, singular) · թուրծերում(locative, plural) · թուրծը(definite, nominative, singular) · թուրծն(definite, nominative, singular) · թուրծերը(definite, nominative, plural) · թուրծերն(definite, nominative, plural) · թուրծին(dative, definite, singular) · թուրծերին(dative, definite, plural) · թուրծս(first-person, nominative, possessive, singular) · թուրծերս(first-person, nominative, plural, possessive) · թուրծիս(dative, first-person, possessive, singular)