/kɑˈtu/, [kɑtú], /ɡɑˈdu/
OriginInherited from Old Armenian կատու (katu).
Formskatu(romanization) · կատու(nominative, singular) · կատուներ(nominative, plural) · կատվի(dative, singular) · կատուների(dative, plural) · կատվից(ablative, singular) · կատուներից(ablative, plural) · կատվով(instrumental, singular) · կատուներով(instrumental, plural) · -(locative, singular) · -(locative, plural) · կատուն(definite, nominative, singular) · կատուները(definite, nominative, plural) · կատուներն(definite, nominative, plural) · կատվին(dative, definite, singular) · կատուներին(dative, definite, plural) · կատուս(first-person, nominative, possessive, singular) · կատուներս(first-person, nominative, plural, possessive) · կատվիս(dative, first-person, possessive, singular) · կատուներիս(dative, first-person, plural, possessive)